Bus

                Ca tot ramasesem “datoare” cu relatarea unei intamplari de pe autobuz...   Serile trecute, franta de oboseala si facand mari eforturi sa reusesc sa pun un picior in fata celuilalt, am reusit sa ajung de la facultate pana in statie. Am avut norocul de a nu astepta mai mult de 3 minute. Am urcat frumos in autobuz (care era gol, avand in vedere ca singurele 2 statii precedente nu sunt atat de solicitate) si m-am trantit pe primul scaun pe care l-am gasit.
Dupa 2 statii nu mai aveai loc sa arunci un ac... era un aer absolut greu de inspirat si o caldura de neinchipuit. Mi-a sunat telefonul, am vorbit doua minute, apoi a sunat celalalt... Era mama (vorbim foarte des la telefon, avand in vedere ca ne vedem de 3 ori pe an). Linistita, sa fi vorbit aproximativ trei minute. De ce?

O frumoasa zi de mai...

              

                Astazi... a fost una din zilele alea in care oricat ai incerca sa gandesti optimist, parca totul iti iese pe dos, desi dimineata nu parea asa rea.

                Pregatiti?! Nu cred... Totusi... Astazi stiam ca am interview (m-am hotarat intr-un final sa nu mai fac umbra pamantului degeaba si m-am inscris ca voluntar). Bunnn... Stiam eu ca am interview, numai ca dimineata am realizat ca uitasem unde si la ce ora trebuie sa ajung, frumos... Norocul meu a fost ca salvasem numarul tipei care ma sunase cu 2 zile in urma. Am reusit sa ajung... M-am trezit in fata cu un chestionar... de patru pagini!!!

Timiditatea

                Timiditatea... Oare cine nu s-a lovit macar o data in viata de problema ei?!

                De ceva timp am parte de discutii in contradictoriu pe tema asta. Oamenii pot afirma cu mare usurinta: “E doar vina ta Oana, ca nu poti vorbi in fata unui auditoriu, nu te straduiesti suficient!”. In parte sunt de acord, insa starea de ameteala, senzatia ca am picioarele infipte 10 cm in pamant, m-au oprit si in cele mai “lejere” situatii sa imi afirm punctul de vedere intre necunoscuti.

                Pentru mine, timiditatea este strans legata de genetica, norocosi sunt cei care sunt capabili sa-si exprime parerile, chiar cu riscul de a fi ironizati.

                “Genetica (din greaca: genno γεννώ= a da naștere) este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele și legile ereditatii și ale variabilității organismelor. Genetica a devenit una din cele mai importante stiinte ale secolului XX.” (wiki)

20

                Am 20 de ani, sunt studenta in anul 2 la statistica si previziune economica si ca mai toti romanii de varsta mea daca ma intrebi ce o sa fac la anul pe timpul asta o sa consider ca ai tupeu. Da, stiu sigur ca o sa fiu stresata de licenta (sunt o stresata de felul meu, “reusesc cu indemanare sa fac din fiecare norisor, o adevarata furtuna”), dar ce master o sa fac?, daca o sa fac?, daca raman in tara?... pentru mine este o serie de intrebari fara raspuns...

Inceputuri...

       Simplul fapt ca am reusit sa ma trezesc devreme astazi pentru mine e o adevarata realizare (recunosc, totusi, ca nu de bunavoie, mi-a sunat telefonul), sunt o mare iubitoare al somnului de varsta a treia (cel de la 4 dimineata la 12), insa cele mai bune zile ale mele sunt, intotdeauna, cele care incep de dimineata.