Astazi... a fost una din zilele alea in care oricat
ai incerca sa gandesti optimist, parca totul iti iese pe dos, desi dimineata nu
parea asa rea.
Pregatiti?!
Nu cred... Totusi... Astazi stiam ca am interview (m-am hotarat intr-un final
sa nu mai fac umbra pamantului degeaba si m-am inscris ca voluntar). Bunnn...
Stiam eu ca am interview, numai ca dimineata am realizat ca uitasem unde si la
ce ora trebuie sa ajung, frumos... Norocul meu a fost ca salvasem numarul tipei
care ma sunase cu 2 zile in urma. Am reusit sa ajung... M-am trezit in fata cu
un chestionar... de patru pagini!!!
V-am spus ca nu “functionez la putere maxima dimineata”, iar pentru mine niste intrebari absolut banale, gen “Cate ore esti dispusa sa lucrezi pe saptamana?” (la care eu am raspuns 2-4 ore, intrucat am crezut ca pe zi) erau adevarate “enigme egiptene”.
V-am spus ca nu “functionez la putere maxima dimineata”, iar pentru mine niste intrebari absolut banale, gen “Cate ore esti dispusa sa lucrezi pe saptamana?” (la care eu am raspuns 2-4 ore, intrucat am crezut ca pe zi) erau adevarate “enigme egiptene”.
Solicitata
“pana la epuizare de elaboratul chestionar”, mi s-a facut foame. Acasa, am varsat
farfuria cu mancare fix in mijlocul bucatariei si de parca nu era de ajuns,
desi nu m-am straduit chiar deloc, am reusit sa vars si galeata de la mop.
Credeti ca e suficient?! Va spun eu ca nu e: mi s-a stricat masina de spalat. Intrucat
eu am sperante mari ca intr-un final sa reusesc sa deschid cuva, am spalat
aceleasi haine de 3 ori, de 4 ore tot merge bietul electrocaznic... Si parca
vad ca atunci cand o deschid e jumatate cu apa. Presimt ca astazi o sa-mi
folosesc cu dibacie “calitatile de storcator de rufe”. Daca tot am vazut ca nu
sunt buna de “munca fizica” astazi, am decis sa-mi petrec dupa-amiaza
scriind...
Desi
masina de spalat trebuia sa iasa de mult la pensie, mobila este cu 20 de ani
mai mare decat mine, iar frigiderul “scoate” sunete dubioase, ma simt in largul
meu in “cutiuta” asta “cu surprize” (garsoniera).
Insa...
Sa pot sta aici trebuie sa supravietuiesc lungului si anevoiosului drum pana la
facultate... De 40 de minute!!! Pe
care il fac aproape zilnic cu... cu... cu autobuzul... Cred ca intr-o alta
viata am pacatuit grav... Nu stiu pe cine am suparat atat de tare ca sa merit
asta...
Povesti
de pe autobuz.... In curand pe micile ecrane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu